Harmony Handmade

Zeci de momente, sute de gânduri, mii de griji…

  • October 12, 2011 6:31 pm

Primul gând pe drumul spre casă, gândindu-mă la evenimentele din aceste zile, a fost că trebuie să scriu un articol, nu pentru mine, ci pentru mămicile în aceeaşi situaţie, care au nevoie de un sfat, o părere, o îndrumare, mai ales că eu am fost în situaţia în care să nu ştiu încotro mă îndrept şi să disper puţin de grija: ce fac? unde mă duc? la cine mă duc?

Şi iată-ne în momentul în care am depăşit acest moment, un moment pe care vreau să-l povestesc, în ideea că poate ajuta pe cineva!

Dar să începem, cu începutul: în decembrie 2010, i-am descoperit la băiţă lui David, băieţelul cel mare, o umflătură la testiculul drept, am ştiut din acel moment că este vorba de hernie inghinală. Am sunat pediatra, ne-am programat la chirurg pediatru, iar diagnosticul acesta a fost: hernie inghinală dreapta, nimic neobişnuit la băieţei, o afecţiune frecventă…dar pentru o mămică, nu e aşa, se rupe cerul şi nu ştii ce să faci…

Am tras aer adânc în piept şi am început să analizez situaţia: ok, mergem la operaţie, unde? la cine? e bun? care sunt riscurile? care sunt costurile? şi aşa mai departe…Doctorul care l-a consultat atunci ne-a spus că puteam sta până la toamnă, am răsuflat puţin uşurată pentru că asta însemna timp, timp în care poate se închidea canalul, timp în care eu îl voi putea pregăti psihic pe David, timp în care mă voi pregăti eu psihic pentru momentul în care îmi va fi luat din braţe şi va fi dus la nişte necunoscuţi care îl vor tăia…poate sună puţin paranoic, dar cred că cele care aţi trecut prin astfel de momente înţelegeţi că oricât de simplă ar fi intervenţia, pentru o mămică nu e deloc uşor, parcă ţi se sfârşeşte tot Universul, totul se învârte cu tine, totul e ameţitor…

M-am agăţat de o speranţă când la sfatul unei prietene, am ajuns la homeopat, care încrezător ne-a dat tratament, dar din păcate după 6 luni de tratament, nu a dat rezultate. A început vara, s-a terminat vara şi a venit toamna. Momentul potrivit pentru intervenţie. Sun la clinica unde lucra doctorul ce i-a pus diagnosticul, să mergem la consult şi să stabilim detaliile. Când colo surpriză, doctorul nu mai lucrează aici, a plecat în străinătate. Aoleu…şi eu ce mă fac? Unde merg? Iar am luat o gură zdravănă de aer şi am analizat. Am căutat informaţii despre medici, care sunt buni, care sunt mai puţini buni, costuri, cum intru la ei, cum se procedează, nimeni nu mă sfătuia să merg la spitalul nostru, ci să merg la Bucureşti. Până la urmă, mi-am adus aminte de o mămică super faină, care îşi operase copilaşul în vară la “Marie S. Curie”, tot de hernie. Am deranjat-o puţin :), şi i-am pus toate întrebările la care aveam nevoie de răspuns. Şi astfel, am hotărât: d-na dr. Bratu Niculina, şef de secţie chirurgie pediatrică 2, “Marie S. Curie”. Mi-a plăcut enorm faptul că am avut numărul dânsei de telefon şi astfel am putut stabili direct cu d-na dr. detaliile. Şi uite aşa suntem noi programaţi pe data de 10.10.2011, la operaţie.  În săptămâna aceea nu am fost bună de nimic, numai gânduri, numai griji, eram praf. M-am adunat şi am început pregătirile. Am plecat duminică, să fim cât de cât odihniţi pentru ziua operaţiei şi am avut noroc cu o d-nă asistentă super drăguţă care ne-a primit la spital, într-o rezervă, unde am stat toţi patru. Totul curat, cald, linişte, jucării, frumos, nu era atmosferă de  spital, copiii erau ok, lui David chiar i-a plăcut acolo. A sosit şi ziua de luni, zi groaznic de grea, pentru mine cel puţin, trebuia să-l ţin fără să bea apă, fără să mănânce, bine măcar ca totul a decurs destul de repede. A venit d-na dr., ne-a consultat, am completat tot ce era de completat, ne-au dus la analize, acolo a fost un pic dificil,  se speriase puţin de înţepături, apoi a venit d-na anestezistă care ne-a consultat pe toate părţile, ne-a făcut istoricul, mi-a explicat riscurile şi ceea ce va urma să facă, după care imediat după a venit un asistent care i-a dat un siropel preanestezic şi apoi ne-a dus jos într-o încăpere de unde urma să-l ia la operaţie. Atunci au început să-mi tremure picioarele, să-mi dea lacrimile şi să mă ia o frică teribilă. Încercam din răsputeri să zâmbesc, să mă ţin tare, să nu mă vadă David aşa, să nu se sperie. Îl vedeam cum începea să fie ameţit, parcă era beat, plutea, mă liniştisem puţin, pentru că mă gândeam că va fi mai bine pentru el, nu va realiza prea bine momentul în care îl va lua la operaţie. Până să mă obişnuiesc un pic cu ideea, apare asistentul, îl ia de mânuţă şi pleacă cu el, fără să am ocazia să-l mai pup o dată, să-i spun că-l iubesc şi că voi fi lângă el când se va trezi…mă uitam în urma lui, şi cerul se prabuşea pe mine…nu mă puteam controla din plâns, tremuram toată, iar minutele ce au urmat au fost de coşmar, treceau greu, încet şi din ce în ce mai chinuitor. Cum vedeam câte o targă ieşind mi se făcea stomacul ghem, cum vedeam câte o asistentă ieşind şi venind spre noi, mă lua cu leşin, mă gândeam că vine să-mi spună că s-a întâmplat ceva grav cu puiul meu. În cele din urmă văd o targă venind încet către terapie intensivă, pe care stătea puiul meu, dormind liniştit cu un furtun în guriţă, sincer mi se făcuse rău în acel moment, deşi mă consider o femeie puternică, copiii sunt slăbiciunea mea, totul până la ei. Cu vocea tremurândă, parcă îmi era teamă de răspuns, am întrebat dacă este bine. Mi s-a răspuns calm: da, este bine, aşteptaţi până vă cheamă asistentele. Şi aşteptam, aşteptam, şi nu mă chema nimeni, pe fundal se auzea un sunet, ca cel din filme: bip, bip,bip, biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip, am crezut că mor acolo, până am realizat că umbla pe acolo la aparate, şi că nu aveau legătură cu copilul meu. În cele din urmă mă cheamă. Se trezise şi se zbătea, nu vroia perfuzie, vroia la mami, vroia apă, vroia să se dea jos, să plece. Cu greu l-am calmat, m-au lăsat să plec cu el în salon, acolo vroia apă, cu teamă i-am dat să bea apă, mă certa asistenta că dacă îi dau apă o să vomite, şi se va rupe operaţia…offf, era foarte întors pe dos, nu-i convenea nimic, vroia să se joace, vroia apă, ba nu vroia nimic, până la urmă am reuşit să-l culc. A dormit câteva ore, apoi s-a trezit senin, s-a dat jos din pat, şi-a adunat jucăriile, a început să se joace cu băieţelul care era în salon cu noi, a mâncat foarte bine, era flămând, mititelul, după care a început să se zbenguie, să sară, să alerge, nu-mi venea să cred. A trecut cu bine peste tot, a făcut pipi fără probleme, a mâncat, a băut apă, s-a jucat, nu a vomat, nu s-a plâns de dureri, nimic. A doua zi am plecat fericiţi acasă, a rezistat super bine la tot drumul Bucureşti-Constanţa, iar acum se joacă pe lângă mine, neafectat de nimic. Cred că mai traumatizată sunt eu, încerc să trec peste imaginea aceea când l-au luat de lângă mine…:(

PS: Mămici, fiţi puternice pentru puii voştri, vă recomand din suflet “Marie S. Curie”, sunt foarte buni medici, condiţii bune şi cel mai important lucru e că se comportă extraordinar cu copiii, astfel încât să nu fie nimic traumatizant pentru ei, sincer nu mă aşteptam să găsesc aşa ceva la un spital din România.

Dacă doriţi mai multe detalii, scrieţi-mi vă rog pe adresa de mail din dreapta, şi vă răspund cu drag!

Multă sănătate tuturor copiilor, cele mai mari comori!

Cu drag,

Delia

 

15 Comments

  1. Laura Frunza says:

    Oh, bine ca ati terminat cu asta si v-ati linistit putin. Eu stau in zona spitalului, daca stiam veneam si te incurajam. Multumim pentru articol si pentru felul cum ti-ai exprimat sentimentele.

  2. Adriana says:

    Am simtit si eu toate emotiile prin care ai trecut! Bine ca s-a terminat cu bine, cel mai important e ca David nu a avut de suferit aproape deloc! Nu am stiut ce va asteapta, ca te-as fi incurajat inainte! Toate cele bune pentru voi si multa sanatate! Va pup!

  3. Harmony says:

    Multumesc mult Laura, a fost asa un haos in mintea mea, ca nu vroiam decat sa fiu eu cu el, sa-l vad si sa-l stiu bine! Nu vreau sa sperii mamicile, din contra, am vrut sa ofer detalii pt a fi informate despre cum decurg lucrurile si ca trebuie sa fie tari!

    Multumesc Adriana! Sincer nu am spus la multa lume, pana nu a trecut momentul, fiecare incurajare parca ma adancea mai mult in griji! Multumesc mult!

  4. Beatrice says:

    Delia,imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asta,insa ma bucura faptul ca sunteti bine.Mi-au dat lacrimile numai la gandul….dar probabil Dumnezeu ne intareste atunci cand este necesar.Va imbratisez si multa sanatate.

  5. Harmony says:

    Multumesc mult! Multa sanatate si voua si mai ales la iubita mica!

  6. Foarte frumos ai exprimat durerile unei mame, poate intotdeauna devenim mai puternice la gandul ca putea fi mai rau! Bine ca v-a ajutat DD si ati trecut peste asta cu bine! Habar nu am avut! :(

  7. Catalin Vasile says:

    Stimata doamna,
    Imi puteti da si mie datele de contact pentru doamna doctor Bratu Niculina, caci si eu am o problema si mi s-a recomandat doamna medic, insa nu sunt din Capitala si am inteles ca ar consulta numai in fiecare zi de miercuri. Adresa mea este sci_fi_ro@yahoo.com. Va multumesc si va doresc sanatate si pace!

  8. Claudia C. says:

    Buna ziua, as avea si eu nevoie sa iau legatura cu dna dr Bratu, ma puteti ajuta? Rog trimiteti-mi contactul, daca este posibil, pe covacip@yahoo.com.
    Multumesc mult!

  9. Nicu says:

    V-as ruga frumos sa ma ajutati cu un telefon de contact al doamnei Doctor Niculina Bratu pentru baietelul meu de 1 an si jumatate care are ectopie testiculara dreapta si trebuie operat.
    Sunt din Brasov si mi-ar fi de mare folos sa pot vorbi inainte cu doamna doctor.
    nicugenes@yahoo.com

  10. Fabiolla says:

    Mi-au dat lacrimile numai gandindu-ma prin ce ați trecut. Ma bucur ca puiutul este bine si a trecut cu brio si fără prea mult chin peste asta. As avea si eu nevoie, daca se poate, de nr doamnei Dr Niculina Bratu ca fetița mea a inghit o moneda si ni s-a recomandat sa mergem la un chirurg pediatru. Mi-l puteți trimite pe fabiolla@live.ca
    Va multumesc din suflet!

  11. Violeta says:

    Cat de profunde sunt randurile tale… doar o mama poate intelege. As dori si eu nr. de tel al dnei dr. Sunt insarcinata si baietelului meu i s-a depistat un “defect”(asa mi-a zis dna dr. ecograf), adica are asa-zisa “gurita de iepure” si vreau sa ajungem tot la dna Bratu pt ca am vazut numai recenzii foarte bune si simt ca dansa ne va ajuta pe viitor. Adresa mea este s.violeta2008@yahoo.com. Sper din suflet sa ne poti ajuta!! Multumim!!

  12. claudia popescu says:

    Buna ziua! Am si eu nevoie de nr dnei dr daca mi-l puteti da, va rog… am o bebelusa de 9 luni si nimeni nu stie ce are , oricum e chirurgical. daca mi-l puteti trimite, ati salva un bebe de la chin. adresa de mail este popescuclaudiae@yahoo.com, multumesc anticipat

  13. camelia says:

    As dori si eu date de contact dr niculina bratu etaj telefon,unde o pot gasi

  14. adina says:

    buna, am trecut si eu prin ceva asemanator cu fetita mea si am o rugaminte. anul trecut la efort si plans se umfla in partea dreapta, am ajuns la dna dr Bratu si a operat-o, hernie inginala dreapta. acum avem acceasi problema in partea stanga. am rugamintea daca imi poti da nr de tel sa ajung din nou la dumneaei. sanatate multa. multumesc. te rog trimite-mi pe adresa de mail: cossdina21@yahoo.com.

Leave a Reply